Bluer than blues

Ultimul dar din partea tatei a fost un CD cu B.B. King. La o câteva zile după moartea lui, mama mi-a dăruit unul dintre prosapele cumpărate de ea pentru pomana de la înmormântare, așa cum e obiceiul. Prosopul nu era diferit de celelalte, era tot albastru. A ajuns acum nouă ani la mine în dulap, dar nu l-am păstrat amintire, l-am folosit. Câteodată, când merg la baie și mă spăl cu puțin săpun și apă, îmi amintesc că tata spunea că eu mă spăl ca o pisică pe vârful nasului, și nu am grijă de rest. Zâmbeam. Pe vremea aceea el mă tachina des legat de fleacuri și eu nu îmi imaginam că toate culorile din viața mea se vor fi mai albastre decât cerul de mai. Acum câteva zile am văzut prosopul atârnând în baie și mi-am amintit vorbele tatei din timpul fericit petrecut împreună. Mi-am clătit ochii de mai multe ori, m-am șters cu prosopul albastru, în timp ce fredonam un cântec vechi din colecția tatei: „a little bit of soap will never wash away my tears”. Azi e ca și cum prosopul are propria lui voce de soul sau blues, ca și cum a furat o parte din amintirile mele, zi după zi. Mi se pare ciudat are aceeași culoare, că e încă proaspăt și tânăr. Atâția ani mi-a păstrat visele curate. Ultimul dar din partea tatei a fost un CD cu B.B. King .