una paloma blanca

nu pot spune nimic despre mine în lumea în care doar banii contează cearceaful îmi este din nou pătat de propria scârnă îmi curg din nou toate secrețiile urină și fecale și sudoare multă nu pot spune cât de roșii și dureroși îmi sunt seara ochii fiindcă e inestetic că mă deșir din carne în general nu mi-a plăcut niciodată să vorbesc despre mine dar simt atât de puternic cum mi se tot întâmplă de vreo treizeci de ani că viața mea e la fel că încă mai sunt precum ciorchinii de strugure uitați iarna sub streșini precum copacul înalt în curtea leagănului de copii și mulțumesc lui dumnezeu pentru lumina ochilor nu știu de ce e ca și cum pe roata olarului sunt un vas cald și moale mă umple cerul fără voia mea nu pot vorbi altceva decât că viața e frumoasă și credeam că poate vor înțelege dar este mult zgomot în colțul în care trăiesc printre oamenii surzi care taie pădurile frumoasele păduri