*/*

mi-am spus că e timpul să mă uit în oglindă singură cu mine însămi să citesc altceva decât scrie în biblia de la bunica sunt ca o fotografie veche deși nu zâmbesc tot văd forma unei inimi grăitoare care sare din ramă oricât mă vreau pe mine văd că pur și simplu i-am iubit pe ceilalți prea mult i-am privit cu drag și respect ca și cum l-aș fi văzut pe dumnezeu sau pe fiul lui născut iar nu făcut după chipul și asemănarea tatălui cum sunt ceilalți ei mi-au întors numai obrazul murdar/ eu am aruncat în ei cu flori eu le-am oblojit rănile/ ei m-au lăsat să zac în toaleta publică ei au mințit amar de ani/ eu am spus răspicat adevărul eu le-am dat totul/ ei mi-au furat și ultima pâine până când a fost prea târziu să mai iert și oricum nimănui nu îi pasă de cât am iertat/ de cât mai respir/ de cât mai iubesc sunt invizibilă/ nu mai sunt om/ parcă urlu de mii de ani că nu vreau să mă sanctifice chiar dacă nu am greșit nimic chiar dacă ceilalți m-au batjocorit la fel ca părinții care nu erau părinții mei fiindcă sunt doar un om bun și cuminte doar un om harnic și cu drag de muncă doar un om fără haine din copilărie doar un om care a ținut la toți ceilalți nu doar la bătrâni și la copii în timp ce ei urlă că numai haina îl face pe om că nu contează că nu am bani să mă tund dar contează că ei mă văd nebună că am părul în dezordine că nu contează că nu am bani de medicamente dar contează că ei mă văd nebună că mă doare tot ........................................................ mereu văd același magician alb îmbrăcat în meningele meu ca într-un giulgiu