marți pe agonia

nu este nici luni nici joi azi nu vin gunoierii să adune resturi din visele mele imediat ce mă trezesc este o simplă zi de marți mi-e indiferent că e iulie în calendarul gregorian deschid siteul agonia citesc fragmente de idei gratuite îmi întind sprâncenele într-o totală lipsă de întrebări fără îndoială nu am nici răspunsuri pe măsură încă vreau să arunc cuvintele cât mai frumos să le pice bine altora să nu îi roadă gastrita sau litiaza de parcă aș fi femeia cu batic înnodat sub bărbie hrănind porumbeii din piața rosetti în veacul acesta de pace și prosperitate prea frumos ca să fie respectat cu adevărat mai am mărunțiș de cuvinte măcinate demult la moara fără noroc dar n-am bani de arpacaș de zeci de ani nu am mai mers în grădina botanică să privesc copacii veterani cu etichetă lângă trunchi șoptind printre dinți zburați dacă nu vă doare nimic altceva viața trebuie trăită