epi-log

ai așteptat prea mult s-au dus vreo treizeci de ani dintr-o răsuflare keops kefren mikerinos iar viața ca o apă sub deșert te-a înșelat mereu te-a împins de-a bușilea prin peșteri unde totul picură și lasă gropiță totul urlă lacrimile sau râsetele rup din carne sunt interzise de când lumea te declară neom fiindcă sunt atâția care plâng cu ochii închiși tu ești doar o momâie ciuruită cu cât țipi mai tare cu atât te deșiri mai mult nu ai loc la festinul supei caritabile nu înțelegi de ce toți sunt ceva fiindcă tu nu ești nimic nu ți-a mai rămas nicio stea fierbinte ca dovadă printre chiștoacele din gunoiul zilei de ieri încă miroși frumos te mai speli cu săpun copiii încă se joacă cu bile de sticlă lovind peretele de care te sprijini într-o doară