prima ninsoare

de parcă mi-aș ascunde mâinile cu degetele schimonosite sub șalul de mohair cenușiu iarnă de iarnă același pe umerii bunicii și oasele degetelor mele nu stau cuminți ca puii de cuc într-un cuib părăsit tremură hămesite dau să rupă din nou trandafirul perfid de roșu cățărându-se pe stâlpul casei le ordon să stea drepte cât timp pentru mine există o cruce sau un punct și apoi de la capăt