La stăpâni

credeai că dacă bați ei vor deschide ai ciocănit încet cu genele plecate boboc de fată fără căpătâi dar bisericile nu au streșini sub care să nu te plouă ți s-a spus că iubirea e înțelepciunea nebunilor ai sădit lalele în ghiveci le-ai scos prea devreme la soare când oricum ninge și peste copacii uscați în care n-a lovit securea cu ochii tăi mari de copil te uiți de parcă n-ai mai fi văzut o gaură de cheie sigilată oricum tot zgaibă vei rămâne viața toată