Cristina M Moldoveanu

caruselul ar fi o soluție eventuală - față în față și contrare mereu scaunele, din mijloc nu ne putem mișca dar cuvântul nu e compus în română ci se formează în franceză compus eventual

erată - fie suntem pe cercul omului vitruvian, astfel în cât mâinile sunt opuse și supuse unie lupte între aripa dreaptă și cea stângă, fie suntem în centrul și creăm curent alternativ datorită unor poli magnetici variabili și ei - câmpul magnetic și forța de atracție scad sau cresc. Sau în amfiteatru politic rotund, în parlament, unde găsim extrema dreaptă și stângă care mențin inducția electromagnetică mereu fiabilă și rodnică.

Amfiteatrul e teatru-amfibie politic, aică parlament, adică par-lament, pin lamentabil și lamentații - :)

Astfel suntem cu toții în priză și ne putem schimba de la o zi la alta (far -a - day), dar stăm fixați pe cerul omului vitruvian al lui Da Vinci, dinpăcate....extremele se atrag dar sunt la extremități și centrul nu le poate opri învârteala...

Extrema dreaptă și extrema stângă, prin ale căror forțe magnetice opuse se creează curent alternativ în individul de la centru, conform legilor în vigoare ale lui Faraday. :)

partide politice de dreapta și de stânga

polii magnetici sau ai magnetului

Mulțumesc, Dragoș și Liviu, pentru lectură. Stănică, nu voi modifica decât un singur vers, fiindcă sunt prea multe ”morți”. Mulțumesc și ție pentru recomandări. Duminică plăcută!

Frumoasă zidire poetică a sentimentelor. Femeia, iubirea, eterna poveste. Iubirea e atât de puternică, încât mereu e ceva nou, ceva străin, care eclipsează viața în întregime.

Vă mulțumesc frumos pentru semnele de lectură, Maria, Dragoș și Dorin!

Îmi cer iertare dacă intru ca musca în lapte - dar am observat în tot acest spectacol că domnul Dragoș nu a apreciat intervenția mea, poate rizibilă. Totuși era ceva din aceste zile și urmează încă un film în curând. Tot cu melcii în titlu. Tot de curând, fiind și Săptămâna Mare nu de demult, acest actor și-a exprimat părerile pe un video Youtube.
https://www.youtube.com/watch?v=cZsEGtwTKeQ
Și eu am publicat un text unde a intervenit negativ domnul Vișan, un text fără conotație religioasă de fapt.

Nimic nu e întâmplător, fiind multe lucruri legate de numele lui Dragoș în aceste zile, deci e evident că el ar trebui înțeles, mai ales fiind într-o perioadă grea.
Vreau doar să spun că doamna Iulia Elize este un suflet bun și deschis, fragil în esență și frumos în multe poezii ale sale. Nu cred că merită o retrogradare completă, ea a discutat frumos cu mine și mi-a trimis cărți ale sale. Ceea ce dovedește poate suflet curat și bun. Având în vedere umila mea condiție socială și izolarea mea completă de foarte mulți ani, ea a fost ca un firicel de apă în deșert... Desigur, mai este și acest site, dar relații de la om la om eu nu am, ca întotdeauna ceilalți au între ei, dar nu cu mine.

Mi se pare de la sine înțeles un vot pozitiv, în favoarea împricinatului... Adaug un argument inedit - azi e la tvr cultural un film cu Dorel Vișan. Nimic nu e întâmplător.

Stănică, fără supărare, dar predici în zadar - nu voi revedea textul. M-am apucat de scris proză, cum spui tu, prea târziu în viață. Spor și ție!

Da, ai dreptate, a fost un text scris rapid - era să-și spună sau să gândească. Mulțumesc.

Nici eu nu înțeleg mesajul tău, Stănică. Am înțeles că nu îți place, că nu e un text bun, sunt de acord, dar nu înțeleg obiecțiile tale - omul poate și și preot și preotul se numește și părinte și nu e nevoie să povestească personajele ce gândesc etc.

Am fost atenționată că nu e sfinția-sa, dar eu nu știam, mă întrebam cum să mă adresez eu unui preot, ca simplu enoriaș, și am căutat pe internet și scria sfinția-sa, de acolo am luat. Atunci poate trebuie să schimb, asta e. Mă documentez.

Mulțumesc, Irinel. Poate că am ales acest nume și fiindcă o verișoară primară a mea - singura - poartă numele Irina și mi-a plăcut oarecum masculinizarea acestui nume, care pare că a fost inițial feminin - de obicei e invers, numele masculine devin adopții feminine. Altfel, cum am spus, am încercat să intru în piele de bărbat și recunosc că mi-e greu. M-am referit mai ales la mine. Ai dreptate, ar fi putut fi ceva mai amplu.

Bună seara, Iulia. Nu m-am documentat asupra numelor sfințiilor lor, deoarece nu scriu o carte și nici măcar o nuvelă - am considerat că pentru o simplă notiță de jurnal pe acest site este suficient, am căutat doar numele Azianul, prin care mă refer la azi-anul și am văzut că nu există pe internet astfel de nume. E un nume original și cred că seamănă puțin cu altele românești. Cât despre Irinel, nu Irineu, e posibil să mă fi influențat numele lui Irineu Protcenco, a cărui înlăcrimată fecioară o am și eu pe un perete, în reproducere - litografie, adică pe lemn. Am cumpărat-o de la mânăstirea Sâmbăta de Sus, e o poveste lungă, nu mai explic.

Revin, pentru a explica clar ce s-a întâmplat - nu există nicio asemănare cu povestirea lui Galaction, dar ea, după ce am citit-o într-un manual școlar din ultimele decaade, m-a inspirat într-adevăr, m-a impresionat. În familia mea exista o preoteasă cu nume asemănător, ceea ce am observat numai recent. Întotdeauna când citim ceva trebuie să avem mintea curată și durează până când realizăm toate sensurile scrierii și conexiunea cu viața noastră intimă de cititori.

Mi-am reamintit de părintele Tonea al lui Gala Galaction, care a fost și preot, desigur nu mă compar cu maestrul, aici e doar o schiță fugară, un fel de jurnal al meu.