Poezie

Figurina de sticla

1 min lectură·12 noiembrie 2006

Mediu

Deschide ușa, împinge-mă înăuntru

Dă-mi jos haina, ajută-mă să umblu

Pune-mă pe scaun si ridica-mi fața,

Cuvinte la ureche acum tu îmi șoptești

Ce-ar trebui să spun, nu șoapte îngerești,

Aranjează-mi gura, să pară doar un zâmbet,

Și ochii conturează-i de parcă viata mea-i un cântec,

Ridică-mi mâna și ține-o într-a ta

Și spune le că vina este doar a mea,

Și lasă-mă-n lumină sa fiu un exponat

Să mă simt ca un animal, cu deget arătat,

Eliberează-mă din cutie doar ca să mă pui în cuscă,

Tot ce vă lipsește acum este doar o puscă…

Închide ochii căci în ei văd mila,

Nu-mi întinde mâna căci îti citesc pe fată sila

Revin la viată, masca mi-a căzut

O ultimă sperantă, tot eu am pierdut,

Îmi pare rau că-n ea eu am crezut…

Dar zâmbesc trist prin privirea ce mi-o plec

Și știu că nu sunt singură chiar dacă aștept,

Iubire imposibilă, nu știu cum de mai sper

Etern întuneric trist, totul e mister,

Lasă-mă să sper…

001.927

cristina kudor-bandi. “Figurina de sticla.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cristina-kudor-bandi/poezie/214076/figurina-de-sticla

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.