Reproș?
Dacă n-ai ținut departe de noi nici îndoiala, nici vrajba și timpul nu l-ai făcut mai încăpător, dacă n-ai leac pentru deznădejdea zilelor în care mângâi creștetele copiilor de pe
Ești tristă, mamă...
Ce tristă ești, mamă, câteodată îți citesc în ochii niciodată obosiți să mă păzească să nu cad, să nu alunec, să nu rătăceacă prin mine visele deșarte. Ai vrut să cresc nu să te mângâi, nici
Nu mai știu, n-am știut...
E ceva cu tine, tu nu-mi ești străin. Poate ne-am mai întâlnit pe-o stradă-ncremenită o secundă, nu mai știu dacă pe tine te căutam și nu te puteam recunoaște, dacă te așteptam -- de când, de
Până când...
Tot mai năuci, anii se vor rezema de mine ca la rând la bilete până când mobila toată va fi măcinată de termite iar melcii adunați de pe țărmuri se vor rostogoli greoi spre hol. Târziu, prea
