Poezii

Ecouri ce se pierd în uitare... Oare vom știi vreodată de ce umbra ne oglindește trupul în nisip? De ce pietrele tac, de ce valurile cânta, de ce luna doar privește? Nu vom afla de ce alunecă

Mergeam pe cărări mărginite Și totuși,Pământul nu are margini. Căutam nestemate, Dar iubirea nu are preț. Admiram picturi într-un muzeu de artă Și totuși, lumea e atât de colorată. Auzeam

Doar o șoaptă mai rămâne Din tot ce-a fost cândva Doar o umbră speriată Imprimată în rășină... Doar pământul Alungat de anii tulburi, Doar cruci uitate În cimitirul clipelor, Doar lumină