Poezie

A vieții față

1 min lectură·15 octombrie 2005

Mediu

A vieții față

Precum un gând care se pierde

Și uiți că tocmai l-ai avut

Precum un ochi care te vede

Dar când te uiți nu l-ai văzut,

Precum o stea în galaxie

Azi e, dar mâine a căzut,

Precum un orb în agonie

A lui speranță și-a pierdut;

Așa găsesc a noastră viață

Ce ne-a fost dată azi sau ieri,

Așa văd eu, a vieții față

Cu infime dulci plăceri.

Când te gândești că nu există

Un singur om în lumea toată

Să n-aibă el măcar o listă,

Sau doar un plan măcar odată…

Cu siguranță-avem cu toții

Un ideal de-ndeplinit

Cu siguranță-avem emoții

Când este vorba de-mplinit,

Dar nimeni nu se-ntreabă oare?

Dacă mai e timp să sperăm

Dacă a vieții largi hotare,

Ne mai permit să-naintăm?

Sau vor sista a noastre-avânturi

Când tocmai sunt în apogeu

Și vor lăsa a noastre gânduri

Să piară-așa instantaneu.

Alegerea ne e străină;

Rămâne doar să urmărim

De vom avea o viață plină,

Sau doar un episod infim.

Rămâne deci ca să vedem,

A noastră viață de oferă

Un amplu film ca s-apărem

Sau doar o probă, nu premieră.

001.246

Cristina B.. “A vieții față.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cristina-b-0015089/poezie/145843/a-vietii-fata

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.