Poezii

Un loc la soare Faceti-mi va rog un loc la soare Vin de la poluri, din vesnicul inghet, Mi-e inima un sloi si zambetul ninsoare Si am venit la voi acum sa ma dezghet. De pe banchiza

Ma intorc la tine sotiei mele Tarziu in noapte ma intorc la tine Pe trei carari sau poate opt, Si sunt matol precum vezi bine De nici sa numar nu mai pot. Si ma intorc, ma-ntorc

Sic transit… Ah! ce emotii arzatoare Sa vin spre tine am avut! Erai femeia rapitoare Ce n-a zambit cand m-a vazut. Tu ma priveai cu nepasare Pe fata ti-o citeam usor, Si dintr-o mare

Un pumn de lut Din tot ce am avut si mi-am dorit Cat am trait si eu pe-acest pamant, Nimic nu voi avea cand obosit Murind…or sa ma puna in mormant. Iar tristul zambet, prieten

Am intins mainile Cu fruntea sustinand cerul Am intins mainile la orizontala, Ca niste prelungiri ale orizontului Ce il vedem numai in zilele senine. Stau acolo, ca o cruce

Departe Departe de rasul vostru sinistru In linistea padurii sa stau ascuns, Tovarasi sa-mi fie noaptea si tristu’ Zambet pe buze fara raspuns. Sa pot sa scriu poeme cu gandul… Pe vestede

Sara pe deal lui Eminescu, din departari Sara pe deal e o seara in tara mea draga Este o stare ce pe vecie ma leaga. Acolo sunt ape ce izvorasc de langa o stana Cin’ le-a vazut ar dori apoi

Fapt Divers Aseara a mai murit un visator… S-a spanzurat de grinda c-o cravata, S-a omorat ranit de-al sau amor Ce il avea pentru o oarecare fata. Iar fata aceea apoi cand a aflat Era

Si va veni… Si va veni o vreme, Cand ascunzandu-ma in gandul tau Nu voi mai scrie poeme, Nu vor mai exista nici bine, nici rau. Apele line vor curge La intalnirea dinspre ocean, Pe culmile

Va rog frumos M-am infatisat in fata voastra Numai eu si cu gandurile mele. Va rog luati pusca si ochiti! Mi-am agatat o floare rosie la piept In zona cea mai vulnerabila a fiintei

Sentiment de primavara Ti-au aparut in ochi ghiocei Copacii ma privesc cu un zambet de verde, Iubirea-mi renaste in rosii scantei Iarna-i departe nu se mai vede. Iar gandu-mi de gheata se

In fiecare dimineata In fiecare dimineata cand ies pe usa Imi vine sa-ti iau zambetul de pe buze Si sa-l imbrac pe mine ca pe un tricou. In felul asta, imi spun, Acoperandu-mi

Rugaciune de disperare Doamne ! Am cazut intr-o groapa adinca…sint singur, mi-e frig si mi-e teama. Doamne ! Ia-Ma usor de umeri si scoate-Ma de aici. Ridica-Ma si loveste-Ma cu capu de nori,

Monolog Privirea ta…amețitoare stare Când ochii tăi electrici în mine mă pătrund, Lung și adânc în suflet… iar trupul tremurând Ce îmi trădează-n mine o tristă enervare. Cu glas uscat încep

Învață-mă Învață-mă din ale mele tăceri, Ceea ce crezi sunt numai păreri De ce-mi ceri răspunsuri acum? Doar suntem la început de drum… Nu pune întrebări...nu mă enerva Mai bine mi-ai spune

Noi, generații de români Noi, generații de români Ce ne-am lăsat a noastră glie, Vrând să ne fim proprii stăpâni Cu un adio am plecat în pribegie. Iar începutul a fost poate mai

Nocturnă Ochi galben rece de felină Pe cerul negru ești o lună plină… Și un abis adânc în gându-mi de metal, În departare doarme bătrânul Montreal... Spre Outremont-nainte, în noaptea ca de

Și iarăși Ia-mă, Ceartă-mă, Minte-mă, Lovește-mă cu lacrimi, Þipă la mine Fă o criză de nervi! Izbește-mă de pereți! Trezește vecinii Și sufletul meu obosit. Aruncă-mă la pământ Și

Cercul Mi-e viața ca un cerc de piatră greu, Același gesturi ce le fac mereu Și-acelasi ore de trezire și culcare, Mereu aceleași feluri de mâncare. Cu disperare tot rătăcesc în