Despre tata și noi

Mama își întinde rugina pe buze și mișcă lin evantaiul ca să împrăștie lumina de lună prin cameră, ca să-și aducă aminte mai bine. Eu alerg repede-repede dintr-o parte în alta a camerei și mă lovesc cât mai tare de pereți ca să sune ca un clopot.

***

Am auzit c-o să-ți dea voie în vacanța de iarnă și tu o să-ți înhami două-trei muște la suflet ca să te aducă direct la noi

în bucătărie unde va mirosi a sarmale și cârnați.

***

Ce bine e în poze, lângă tine! Eu m-aș veseli și n-aș mai pleca dacă nu m-ai ține tu în poza aia pe după umăr.

***

Mi-am tatuat pe umeri epoleții tăi, mi-am tatuat pe piept

decorațiile tale și sub ele s-au înșirat deja ridurile.

Am tras cu ochiul și am văzut că tu vii în fiecare dimineață

de foarte departe până în dreptul pozei atârnate de perete.

Și-ți lipești fruntea de luciul imaginii și privești în gol până când ne trezim noi și trebuie să zâmbești.

***

Aseară mama ne-a explicat că unora le ajunge să moară

într-o noapte tot ce-au trăit în vreo 70 de ani. Ne-a explicat că tu, dacă ai trăit 54 de ani, trebuie să mori 54 de ani și de-abia după aia îți trece.

***

Tu ai fost colonel. Eu sânt liniștit. Zodia mea era de mult

înscrisă în stelele de pe epoleții tăi. În nopțile de vară,

când cerul e senin, iau poziția de drepți.

***

Ce bine c-am putut să ne potrivim și noi zilele după tine,

atunci, la sfârșit, când stăteai întins între lumânări și arătai tuturor vârsta exactă.

***

În locul pozei de pe crucea ta am pus o oglinjoară din poșeta mamei și ea vine la mormânt s-aducă ceva flori și înainte să plece își aranjează părul și se rujează în oglinjoara aia.

***

La înmormântare, când noi, familia, ne aplecam pe rând și sărutam pentru ultima dată fruntea rece a lui tata, asistența,

foarte numeroasă, a fost impresionată de cât de tandre și dulci erau săruturile noastre și a început să aplaude.

***

Tu ai murit, de zece ani. La mulți ani și gata. Eu alerg

repede-repede dintr-o parte în alta a camerei și mă lovesc tare de pereți. Ca să sune ca un clopot.