Poezie
Eva
1 min lectură·
Mediu
Si Dumnezeu vazu ca Adam e singur ….
Si asa se va naste minunea ....
Cauta ceva prin cufarul unui Heruvim.
Ii trebuia un angrenaj pe aceeasi frecventa.
In care va turna suflet.
Suflet faurit de ingeri in adancul pamantului.
Merse pe plaja.
Acolo unde marea isi aducea ofrandele.
Diamante, safire, margaritare.
Dumnezeu va cladi colosal.
Va fi ceva unic in istoria arhitecturii..
Cea pe care eu o voi numi arta.
Facu ultimele retusuri,
Si incheie ultimele capitole.
Timpul avea sa ramana pe loc in acea zi.
Nu mai putea face zgomot cu mersul lui,
Nici macar sa numere in gand.
Soarele nu mai urcase sus
Asa ca ramasese dimineata.
Dimineata ce se aseza la capataiul ei.
Iar Eva deschise ochii.
Se ridica scrutand orizontul.
Adam va vedea
Frumosul perfect .
001.395
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Cristian Popa
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 131
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 24
- Actualizat
Cum sa citezi
Cristian Popa. “Eva.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cristian-popa/poezie/13930897/evaComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.