Poezie
Adio, și-am să te-nâlnesc!
1 min lectură·
Mediu
Într-o casă întunecată,
Într-o vază strâmtorată,
Stă un fir de trandafir
Cu tulpina aplecată.
Face-o umbră care pare a prelungi
O culoare neagră, a frumuseții cândva vii.
Cu petalele căzute peste patul obosit,
De-o femeie.
O femeie,
Diamantele nu spală,
Fapte care-au dus să piară
Demnitate și onoare
Simplitate și candoare,
îmi schimbă trandafirul cu-o zambilă.
Trandafirul: După o viață tulburată
De țipete și orgasme
De-o femeie bucurată
De al lumii etalon pentru nimic.
Mi-au rămas doar țepii
Și negreala de pe trunchi.
Adio, îți spun acum
Până când ne-om revedea
Poate ști cât mi-ar plăcea
Să ne-amestecăm miresmele
În decoruri vesele.
Zambila: O, fir cu țepi fără miros,
Sunt ființă a naturii
E-mpotriva ei să fac
Să miros a trandafir
Și-ncăpere a zambilă.
Trandafirul: Nu voi regreta că am așteptat
Clipa când ai parfumat
Tot în juru-ți neîncetat
Așezată lângă mine
Vom trăi o împuțire
Rendez vous, moarte-ai prima întâlnire!
00925
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Cristian Marechiare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 151
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 36
- Actualizat
Cum sa citezi
Cristian Marechiare. “Adio, și-am să te-nâlnesc!.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cristian-marechiare/poezie/13952099/adio-si-am-sa-te-nalnescComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.