Visul realitatii

Eram intr-un autocar modern care ne transporta catre plaiurile Moldovei, ca sa petrecem acolo, cateva zile cu scoala... Rotile autocarului sfaraiau pe asfaltul incins de razele soarelui... Noi toti eram concentrati la serialul care ne era redat de televizorul amplasat la bordul autocarului. Nimeni nu arunci nici macar o privire la natura de afara, niciunul dintre noi \"nu era interesat\"! Dar dintr-o data ceva ne-a atras privirile catre geamuri... Era sirena unei masini de politie, prezenta, la locul unui accident. Cand ne-am uitat mai atenti... Ce-am vazut? Un Tir Volvo lovise frontal, din plin, bordul unui Matiz, fara nici cea mai mica aparare... Matiz-ul era complet deformat, nimic nu mai era la locul lui! Dar tirul nu avea, insa, nici o problema! AH!!! Ce ne-a atras privirile??? Un dezastru... Pana atunci, nici nu vroiam sa privim pe geam, la splendida natura, dar la acel dezastru...Uitasem si de serial! Ma gandeam ca...Excursia noastra e ruinata... Trebuia sa ne intoarcem inapoi in oras, oare? NU! Doar ca asteptasem cateva ore dupa care plecaseram alaturi de un fastuos sir de masini mari si mici... Acum, privirea mea era atintita la ceea ce se zarea dincolo de geam... Si ce anume? Eram inconjurati in amandoua partile de padure... Razele ca;de ale soarelui incercau sa se strecoare printre ramurile copacilor, care desi incercau disperat sa \"isi pazeasca padurea\", nu reuseau... Parca incepu padurea sa danseze o hora, raze de soare alipite de ramurile copacilor , un vant lin care parca ii ghida... Ah... Ce bine ma simteam acum! Uitasem de incident, de orice. Eram relaxa privind natura, unica si splendida natura! Dupa o jumatate de ora, autocarul opri in fata unei cabane rustice, frumos amenajata, amplasata langa un lac... Paduri de o parte si alta, sesuri imense, dealuri acoperite cu plapumi de flori, lanuru de grau, parca totul era un vis! Si chiar era!! \"VISUL REALITATII\"