Ultimul tablou
Johnny & Jimmy - Eu cred că te grăbești. - Nici nu mă mir. Dacă ar fi după tine, am sta în așteptare, nu am trece la fapte până la revelion, o cafea, două cafele, un trabuc, două trabucuri,
După-amiaza când cerul s-a prăbușit peste oraș
Vreme ursuză, înciudată, acaparatoare, anotimp al obsesiilor fără sfârșit, atunci când ești înfășurat în gânduri negre precum o viitoare mumie în care bătăile inimii nu se vor opri, totuși,
Smooth jazz, un saxofon și o femeie în rochie verde
Saxofonistul se apleca deasupra instrumentului, ca un îndrăgostit incurabil, chinuit de o permanentă dorință fizică în fața căreia nu putea opune rezistență, iar degetele lungi apăsau pasional
Gogoși cu gem la balta lu` Înecatu`
Barca se leagănă ușor, scârțâind a lemn trecut de anii tinereții, încercând să se îndepărteze de imaginea tulburătoare a lunii pline care se reflectă în apa lacului. La câțiva metri distanță,
Good in blues...
Good in blues... Melodia se deapănă molcom, iar vocea lui Tony Joe White umple cald încăperea în care, tolănit de minute bune alături de gura deschisă a impresionantului șemineu, un câine pătat
La capăt de linie, speranța... (3)
Alexandru, tu ești un copil și când faci dragoste, dragă… Râsul sănătos al Andradei umple camera și se topește apoi în ciripitul vrăbiilor puse pe sfadă… E o după-amiază de vară, fereastra
Bătrânul fără vârstă...
Păi dacă luați drumeagul ăsta în copite și dați pinteni armăsarului – că focos mai e, parcă înghite jăratec din tipsie de argint – ajungeți în juma de ceas la pădurea lu’ Pui de Cloșcă. Îi zice
La capăt de linie, speranța... (2)
Primul lucru pe care îl văzu atunci când puse piciorul pe peron fu un felinar strâmb care arunca o lumină vlăguită peste dalele de piatră. În timp ce își rotea ochii de jur împrejur, se întrebă
La capăt de linie, speranța... (1)
Trenul hulpav, șarpe negru strecurându-se prin defileul întunecat, înghițea cu poftă fâșii lungi de noapte, lăsând în urmă mângâierea catifelată a brazilor ancorați pe versanți orgolioși și
Pescarul care nu prindea niciodată pește...
Nu-i plăcea să pescuiască. Cine îl vedea, împovărat de scule, cu rucsacul în spate, pălăria de paie pe cap și cizme de cauciuc în picioare, putea să parieze că are de-a face cu un pescar înrăit.
Ultimul tango...
Rămăseseră doar ei pe ringul de dans și erau învăluiți în acordurile catifelate ale unui tango languros... În brațele sale, ea părea un fulg refugiat într-o stare de bine continuu, iar privirile
Salcia plângătoare
M-am așezat sub o salcie plângătoare, cu fruntea sprijinită în palme... Era o seară liniștită, dintr-o vară lungă și aducătoare de căldură peste inimi înghețate de îndrăgostiți certați prematur,
Iubire interzisă
Se înserase grabnic peste sărutul lor pătimaș și o lună rotundă le revărsa galben de stele peste fețele îmbujorate. Pădurea, transformată din decor înfrunzit în paznic al unei iubiri interzise,
Dansul ielelor...
Nu mai ajunsese la țară de foarte multă vreme... Nu avusese timp sau, poate, chef, crezuse că nici nu ar mai exista motive pentru o călătorie pe meleaguri îndepărtate din moment ce strămoșii se
Dragoste în tranșee...
Dragoste în tranșee... Ne iubim într-un decor în care tancul devine vizitator cotidian pe străzile sufletului prăbușit în tranșee. Nu mai ascultăm Clapton, Leonard Cohen, Lara Fabian sau Celine
Cocium
Parcă ai fi Cocium, așa tragi din țigară... Vorba umbla de multă vreme prin sat, iar muierile își apostrofau în acest fel bărbații fumători pe care îi surprindeau cu luleaua în gură, în loc să
Vasile și Frusina
Vasile și Frusina Frusina toca verdeața, pe fundul de lemn. Îi mergeau mâinile, gospodină, nu de-alea închipuite, nici nu trebuia să urmărească dansul sacadat al cuțitului. La masă, într-o parte,
Cel ce nu pleacă niciodată singur...
Sorbind cu sete nestinsă din cănile pântecoase, călătorii dornici de potolirea poftei de drum își istorisesc unul altuia propriile experiențe trăite în timpul călătoriilor nesfârșite. Este
Natură vie cu scriitor și motan tărcat...
Sub ochii mei, în plină eră informatică virusată corespunzător, se aștern rânduri scrise cu pana de gâscă pe foi îngălbenite extrase din sertarul bătrânului scrin... Călimara cu cerneală stă
Lăutarul...
Mi-a plâns la ureche un bătrân lăutar, sătul de nopți prefăcute în zi, de muzică și de toți mesenii lumii în fața cărora a stat cu vioara într-o mână și cu dor de singurătate în cealaltă. L-am
Insomnie...
Clinchetul celor trei cuburi de gheață din paharul în care turnase două degete – neapărat două – de J&B îi mângâia catifelat auzul. Era trecut de miezul nopții, iar în scrumiera metalică își
Nici poveștile nu mai sunt ce-au fost...
Nici poveștile nu mai sunt ce-au fost... Încercând să țină pasul cu trendul actual, Ileana Cosânzeana a apelat la piercing, s-a fardat strident, și-a pus silicoane și face shopping la mall alături
Romeo și Julieta
Romeo nu o mai iubește pe Julieta!!! Vestea a făcut înconjurul localității cu viteza fulgerului, iar familiile Montague și Capulet au ieșit la porți pregătite pentru un adevărat dezastru
Lumea spiritului...
Undeva, într-o pădure în care știrile sunt răspândite de o ciocănitoare, în alfabetul morse, locuiește vânătorul plictisit de propria meserie... Uitată în rastel, pușca înfricoșătoare de
Pictură neterminată...
Am cumpărat un șevalet de la un bătrân pictor ratat și am plecat la munte pentru a desena nemărginirea... În tren, așezat la fereastra compartimentului, m-am imaginat un Rembrandt modern, pregătit
O noapte la han
O noapte la han Am înnoptat odată într-un han aflat la răscruce de drumuri, ca orice stabiliment de acest fel care se respectă... Veneam de undeva, firesc, și mă îndreptam, absolut normal, către
Omul și Lupul
Ieșise din lumea lui pentru a adulmeca o altă lume. Stătea la liziera pădurii, cu blana zburlită de vântul unui noiembrie aducător de viitoare iarnă și ridicase botul umed către mirajul unei ferme
Orologiul din turn
Orologiul din turn Bătăile regulate ale bătrânului ceasornic din turnul cetății părăsite nu mai sunt ascultate, de multă vreme, de nimeni... Limbile ruginite desenează constant cercul cotidian al
Mori de vânt
Mori de vânt Morile de vânt confirmă teoria că universul se rotește... Amețeala care te cuprinde dacă privești acea mișcare de rotație permanentă îți oferă o stare de bine neanticipată, nebănuită,
Noi, oamenii-păsări...
Privim către un vârf de munte unde nu vom ajunge niciodată... Este muntele nostru, cu toate că pașii mei sau pașii tăi nu au măsurat niciodată potecile umbrite de crengile tăcutelor foioase... Ne
