Poezie
...
1 min lectură·
Mediu
Sufletul meu a uitat lumina,
dar trupul...
Blestemată încăpățânare organică!
În nopțile liniștite,
îmi pot auzi prelungirile creierului
cotrobăind prin craniu,
agățate de sclipirea broșei.
Mi-e teamă că amintirea luminii
a găsit o cale spre afară,
mi-e teamă că se vor deschide ochi
în vârful degetelor.
001381
0