Poezie
In cafelele de pe Luna
3 min lectură·
Mediu
In cafelele de pe Luna
În sânul unui Big-Bang
Te-am cunocut pe tine
Să vii cu mine,
În cafelele de pe Lună,
Să merg cu tine,
Să stăm la cafele o lună.
În parcurile de pe Marte
Aș vrea să merg cu tine,
Iar tu să vii cu mine,
Pecete un crater nou
Prafu-i roșu, sărut să ne fie.
La Iisus, Domnul nostru,
Să vii cu mine! Îl Rog!
În Galaxiile înlănțuite
Pe orbitele amețite
Dansez numai cu tine.
Pe atomii dezlănțuiți
Mă culc cu tine în nea (de azot)
În Gemenii nedespărțiți
În poziții incomode...
Copii să fac nu mai cu tine.
Și când mă scol de lângă tine
Murdari de praf stelar,
Ca un soț mă iei pe mine,
Și tu prin praf stelar, mă vezi !
Mă uit la tine, cu drag,
Și supernova tace in tine.
Ne scuturăm de galaxii
Mă chemi din nou la tine
Și suflu în stele
Mă iubești pe mine sau nu
Ba da, ba nu, ba da
Eternă probabilă formulă,
Leu, Fecioară, Taur și măgari,
În aștrii așa slova este exactă.
Mă plimb cu tine, din nou,
De la astrul la astrul
Stoarcem ani lumină-timp
Numai cu tine, de mână.
Totul la pătrat, teluric val,
Vorbește cafelele din Lună.
Darul saturnian și inelarul emite,
D-acum sună vântul solar in FM,
În binar, nu mai două cuvinte:
„Te iubesc” nu mai pe tine!
Și un instinct străin,
Ca un pulsar fierbinte,
Jur că mă însor cu tine.
Cosmic vis, numai cu tine,.
O să scriu pe pereți:
„Am plecat pe calea mea de lapte”
Pe traiectorii absurde.
Cu tine, la infinitul punctat,
În nopțile Jupiteriene
M-am rătăcit de tine
Doi de ani lumină
Te-ai răcit de mine...
Jur acum pe Jupeterieni
Nenăscuți, praf atomic pur...
Și o mână o ard in Soare,
„Ca nu mă întorc din nou la tine!”
Și mă jur apoi pe Orion,
Legămanul îl calc dintr-o privire,
E clar, cuvântul este mai ușor aici,
Dee, ploaie.... de meteoriți !
„Odiseea” și „Iliada”, mixate,
Te-am visat, o stea moartă
Idilă nebusoasă, călătorie stearpă,
Și pe Venus veșnic amputată,
Jur o să te caut in abisul color.
Sunt blamat de universuri
E clar, te iubesc nu mai pe tine.
Și straiele tale le iau in gând,
Memento, in cafelele din Lună.
Dacă galaxia 1 și cea 2
Se ceartă pentru tine,
Și logica universală umană
Mă mustră pe mine.
Pășim din an in an lumină
Braț la braț cu tine,
Ani solari cometă vin la mine
Universului să dăm viața.
Sărind peste parseci tociți
Soare zgârcit ,slut, ger,
În steaua mea te văd pe tine.
Și urma ta in pulberea fină,
Mă închin din nou la tine.
Și mergem sătui de noi,
Iubire vidă, iubire stearpă,
Mă despart de tine,
Deșert in glas am:
P-l-a-c-ă d-e l-a m-i-n-e!!
Nu vrei să zidim Univerul,
Cu viață vie, fără perioade?
Și transcedal să fie stâlp cald, in casă?
Prin copii viață etrenă, știi...
A obosit și infinitul,
Își are finitul in noi, știi?
Tu neavsată meteor prinată,
Tu copie fără copii,
Iluzie, praf cosmic, vis periodic !
Oh, să bem ser celest,
Să bem din nou ser celest ars,
In cafelele din Lună,
In pântecul unui pui de soare,
Altă minune, altă viață se coace,
La sânul unui Big-Bang nou
Și atunci te voi cunoaște tot pe tine.
La cafelele din Lună.
06.08.2005
001.248
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Cristian Grigore
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 561
- Citire
- 3 min
- Versuri
- 111
- Actualizat
Cum sa citezi
Cristian Grigore. “In cafelele de pe Luna.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cristian-grigore/poezie/165184/in-cafelele-de-pe-lunaComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.