Poezie
Ganduri negre de pe varful norilor
1 min lectură·
Mediu
sunt inchis, stins
in cutia labirintului infinit,
agatat de balonul plutitor
plin de speranta,
sensibil la orice curent de aer,
cald sau rece,
nepasator,
blocat intre cer si pamant,
blocat in gandul visator.
egoist, lovind cu pumnii
idei si idealuri.
lovind prieteni exact unde ne doare.
luam straini de mana
ii transformam in vise,
in modele,
ma urasc,
ma urasc in momentele cand pot sa fiu sincer cu mine,
ma urasc cand nu ma simt in stare sa mint,
ma simt inutil cand sunt apreciat.
imi este atat de dor sa fiu singur
sa lupt, sa mor si sa-mi redau viata,
imi este atat de dor sa fiu singur,
sa ma urasca aerul curat
atunci cand imi aprind tigara.
mai vreau un nor, alb, gri sau rosu,
un gand plutind departe
sa ma agat de el.
sa ma topesc, albastru
in amintirea mea
sa cad in bratele necunoscutului rece.
00963
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Cristian Constantin
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 149
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 30
- Actualizat
Cum sa citezi
Cristian Constantin. “Ganduri negre de pe varful norilor.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cristian-constantin-0026466/poezie/1763305/ganduri-negre-de-pe-varful-norilorComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.