ADAM SI EVA

Când șarpele intinse Evei mărul, îi vorbi c-un glas ce răsună de printre frunze ca un clopot de argint. Dar s-a întâmplat că-i mai ș*i apoi și ceva la ureche încet, nespus de încet, ceva ce nu se spune în scripturi. Nici Dumnezeu n-a auzit ce i-a șoptit anume cu toate că asculta și el. Și Eva n-a voit să-i spuna nici lui Adam. De-atunci femeia ascunde sub pleoape o taină și-și miscă geana parca-ar zice că ea știe ceva, ce noi nu știm, ce nimenea nu știe, nici Dumnezeu chiar.