Colony (1)

~~~~~```\'\'\'~~~~~ ~~~ ~.~..~.~ ~~~ ~~~~C-ol-ony~~~~ ~~~~ ^ 00 ^ ~~~~ ~~~~~\\ _|~/~~~~~ ~~~~~~~~~~~~~~~~ Palma îmi tremură când ridic acul, dar cinci degete străine și murdare mi-l smulg. -Dă-l încoace mă..., șoptesc cu greutate și încerc să o împing puțin pe fată, cât să mă întind mai bine după ac. Părul ei negru îmi acoperă privirea, mă întind orbește. -Ia mai dute-n mă-ta. Mie ce îmi mai rămâne? Ceilalți râd. -Muie mă... bulangiule. Închid ochii și fiori reci mă trec de sus până jos. Fălcile mi se încordează, tremur necontrolat. Vreau să întind mâna din nou, dar nu îmi dau seama dacă am reușit. Fata mă strânge tare în brațe. -Să te fut, dispari! Jet!... Obositule. -Mă-ta. -Distrusule. Mutantule... Vezi că ți s-a stricat cerebelu\'. Mai multe râsete. Toți porii mi se deschid și transpirația îmi curge șiroaie peste sprâncene, pe nas și pe gât. ******* Clipesc des, ca să clarific imaginea. Același întuneric... Veșnic același întuneric... -Bă... io unde... bă, dă-te mă... Mai multe persoane stau împraștiate în jurul meu pe saltea, în diferite poziții. O masă nedeslușită de mâini, picioare, păr de femeie... -Bă... Băăă!!... dă-te naibii de pe picioru\' meu... băăă! Dă-te mă la o paaaaarte... O zgâlțâi ușor, o împing, încerc să mă ridic. Ea doarme dusă, întoarsă invers și îmi îmbrățișază mijlocul, saliva ei se prelinge pe piciorul meu. Reușesc să mă eliberez. Piciorul îmi este îngrozitor de amorțit. Sper că n-am paralizat. Mă masez puțin și pornesc schiopătând până la masă. Mii de ace par că mă înțeapă de fiecare dată când talpa atinge podeaua. Reușesc să dărâm ceva și aud mai multe zgomote în spate, dar nu am timp să îmi bat capul cu asta. Încep să simt podeaua. E udă și dureros de rece. Masa de metal pe care mă sprijin e lipicioasă. -Bag pula... Ce tare a fost porcăria asta. Mă încrunt. Simt nevoia să îmi masez creierul, dar cred că este acoperit de cutia craniană și de păr... Masajul nu vrea să își facă efectul. Mă îndrept șchiopătând spre chiuvetă. -Morții mătii care ai aruncat pe jos... aaau! Ce dreacu... Îmi mângâi talpa piciorului și scot din ea cu atenție, ceva greu de identificat. Pipăi mai bine obiectul, sper că nu era ceva important. Dau drumul obiectului în chiuvetă și uit de existența lui. Răsucesc robinetul și apa începe să curgă... Rece și unsuroasă... Încerc să strivesc firicelul de apă intre degete, dar efortul meu nu pare să o afecteze. Las capul pe spate și închid ochii. Gura mi se deschide și oftez adânc. -Bag pula... nu mai beau, nu mai beau, nu mai beau, nu mai beau, nu mai beaaaaaaaaaau! Porcaria dreacu\'. ******* -Taci în pula mea. -Shhh. Cu ochi măriți de groază toți trei urmărim ascunși după ruine monstrul de carne și metal care scrutează orizontul. Luminile puternice de pe umerii lui ne înfioară. -Am făcut pe mine... -Bă tu ești cretin?! -Muie. -Shhh. Toți ne ținem respirația o vreme, ascultând încordați. -Au plecat. -Ba, io am făcut pe mine. -Io... n-am făcut pe mine... Da\' dacă nu mă \"parașutez\" azi, mor. Tu o faci pe maestrul bucătar azi, știi, îi zic și îi arăt dinții când îl privesc. -Bă, azi n-am. -Te fut! Data trecută a făcut ea, și înainte de ea am fost eu! -N-am! Daca n-am acum?... n-am! Sa moară mama lu\' Ștefan cel Mare dacă nu dau trei doze data viitoare, numa\' lasă-mă-n pula mea acuma. Toți trei inspirăm și expirăm pe nas, în tăcere. Fata mă ia in brațe din nou, mă strânge cu putere și se lipește cu capul de pieptul meu, tremurând. Îi sărut părul murdar și o mângâi protector pe spate. -Ai făcut și tu pe tine? Ea își mișcă încet capul pe pieptul meu și înteleg că nu. -Ce facem?... -De ce au venit aici? -Vor să extindă colonia... Ma uit în ochii lui, îngrijorat. El privește în gol, indiferent. -Au mai rămas orașe în care putem să ne infiltrăm? Mai știi pe cineva? El pare că nu mă aude, dar îmi răspunde după un timp. -Da... cred că mai sunt. Cred că mai sunt, dar e un drum greu până acolo. Bă, io sunt ud tare... Mai mormăie ceva, dar nu îl înțeleg. -Și să stăm aici e greu, spun încet, ca pentru mine. Taci mă, nu mai plânge. Îi ridic foarte încet capul și o sărut pe frunte. Ea își șterge nasul cu dosul palmei și se lipește din nou de pieptul meu. -Nu mai plânge... o să... o să... Nu îmi vine nimic încurajator în minte. Știu că o să murim cu toții. Aici, sau în oraș, o să murim oricum. Aș prefera totuși să mor de o moarte rapidă. ******* -Voi de când nu ați mai văzut lumina? Toți par să mă ignore. -Păi ce facem, că până ne obișnuim... -Băi, las-o-n morții mamii ei de lumină. Cum ajungem acolo? -Nordul e mereu în aceeași direcție. Ocolim colonia și merge tot spre nord... -Si iar ne hrănim cu iarbă și rădăcini? -Trebuie să pornim repede. -De unde știi că vor să extindă colonia înspre noi? -Atunci de ce venise... -Bă, taci că ești prost. Nu mai zic nimic pentru un timp. -Vezi că femeia ta s-a suparat tare pe tine, șoptesc spre cineva. -Cum mă. De ce să se supere? -A plecat, nu te-ai uitat în ochii ei? Ești de-a dreptul bombă... -Băi, da\' tare bine te pricepi tu la femei... Am tăcut din nou. ******* Se sărutau sălbatic sprijiniți de tancul ruginit; ea îi înfigea unghiile în spate, el o trăgea de păr. Am băut o înghițitură din lichidul verzui și i-am întins și ei sticla, dar nu a vrut să se dezlipească de mâna mea stângă, așa că am băut eu și înghițitura ei. -Toți se fut pe aici, tu ce faci? m-a întrebat femeia singură de lângă bloc. O fuți pe fetișcana aia, sau nu? Am întors capul sprea ea, indiferent. -Ce treaba ai tu? Lasă-mă-n durerea mea. -Nu îți place de mine, nu arat bine? Fetișcana aia a ta nu prea se pricepe... Nu i-am răspuns nimic, dar dacă arăta așa de bine de ce era singură? Fata mă strângea acum foarte tare de mână. Am mângâiat-o grijuliu. -Tu ești frumoasa mea, tu ești draga mea... Aaah, mai ușor, ușurel, că îmi smulgi mâna. Mulțumesc. Femeia mă privea și se lingea pe buze. I-am aruncat o privire, după care m-am concentrat la fată, care se lipise deja de pieptul meu, cum îi era obiceiul. După un timp am privit înspre femeie; se masturba privindu-ne, fără prea multă rușine. ******* -Uite, asta e pentru tine. Hai, mănâncă, te rog mănâncă... Eu o să mai caut. Ea îndinde mâna și examinează neatentă ceea ce i-am dat eu, apoi bagă în gură și începe să mestece, fără prea multe mofturi. -Știu că nu e tocmai gustos... O privesc cum termină de mâncat și mi se face drag de ea. Zâmbesc, dar nu îi spun nimic ei. -Vii și tu cu mine să caut, sau mă aștepți aici? Eu merg ceva mai încolo. Uite, cam, încolo... Ea se ridică, mă apucă de mâna stângă cu ambele mâini și împreună pornim prin pădure. ******* Lumina... Fata era atât de speriată încât uitase să se ascundă în brațele mele și se ghemuise în iarbă. Eu o acopeream pe ea și plângeam. Am stat acolo la marginea pădurii și am plâns; am plâns ceasuri multe; am plâns și încet și repede, și pe tăcute, și în cuvinte. Uneori ridicam ochii și priveam o clipă în depărtare, apoi îmi acopeream repede fața, iar lacrimile începeau să se scurgă din nou, singure. Apoi am văzut în depărtare orașul. Și de fiecare dată când ridicam ochii înspre el, cu speranță, îl vedeam mai clar. Când am putut să mă ridic și să privesc lumina fără să mai plâng, am ridicat-o încet și pe fată. Ea a închis ochii și s-a agățat de gâtul meu. Am mângâiat-o atent și am privit spre umbrele noastre. Două umbre îmbrățișate. -Hai sa mergem încolo. ******* -Tu ce cauți aici, a întrebat-o bărbatul și s-a apropiat de ea. Fata ridicase ochii, speriată. -Ea este cu mine. Nu vă îngrijorați, nu o să ne deranjeze deloc. -Da\' tu nu vorbești?, i s-a adresat din nou fetei. -Vă rog mult, lăsați-o în pace. Am eu grijă de ea. Nici nu o să simțiți că este aici. -Ești mișto tare, păpușa. E gagica ta? Am strâns din dinți și m-am încruntat, dar atât de repede încât bărbatul nu a apucat să observe. Am afișat în schimb o față calmă și am dat din cap afirmativ. -Hai, lasă acum asta, treci la treabă. Bărbatul a mai privit-o odată pe fată și a ieșit. Dupa ce a plecat, m-am apropiat de ea, am privit-o în ochi și i-am mângâiat obrajii. -Ești ok? Eu trebuie să lucrez... Ai să vezi, o să fie bine. Te rog, nu plânge. O să fie bine. Eu trebuie să lucrez. ******* Mă trezesc lângă ea și o privesc cum doarme, inocentă și frumoasă... Are gura puțin deschisă și respiră încet, abia auzit. Mă apropii de fruntea ei și o sărut încet. Părul, negru și moale miroase acum frumos. Mă lipesc cu obrazul de nasul ei și rămân așa mai mult timp. Mă scol și merg la geam, ridic draperia găurită și privesc clădirile imense și strălucitoare din jurul meu. Nara stângă începe să îmi sângereze. Mă șterg neatent cu dosul palmei drepte, dar sângerarea este prea abundentă să o opresc atât de usor. Mă ridic și mă îndrept spre baie. Îmi înfig în nas un ghemotoc de vată maronie și mă întorc pe pat. Respir pe gură și privesc liniștit în jos. Aș da orice să îmi bag în venă o doză... dar știu că o să-mi treacă... Îmi va trece... După o vreme, când sângele nu mai curge, mă îndrept din nou spre baie. Apăs întrerupătorul, becul clipește neplăcut, apoi rămâne aprins. Privesc în oglinda ciobită. De mult timp nu am mai fost atât de mulțumit de ceea ce am văzut reflectat acolo. Așa începe o nouă zi. Să vedem ce o să se întâmple azi... *******