Poezie
Prinț și zână
2 min lectură·
Mediu
-Doar cu tine vreau să stau,
Cu obrajii ce-ți ardeau ,
Și cu mâna tremurândă
Și cu fața-ți roz plăpândă.
Părul tău de aur plin
Și cu buzele-ți de vin,
Iar în ochii când te priveam
Și cu gândul eu ardeam.
Tu copilă de-mpărat,
Tu pe loc m-ai fermecat,
Când pe tine te-am privit
Fața mi s-a-ngălbenit.
Parcă-n stele te scăldai
Că putenic radiai
Și-o privire-a fost de ajuns
Că dragostea m-a străpuns.
-Nu-s copilă de-mpărat,
Și asta ți-am arătat !
Eu sunt fata unei zâne,
Și a ei eu voi rămâne.
Tu ești prințul tării vecine
Ce este-n război cu mine ?
Sau ești un rătăcitor
Care-l doare tare-un dor ?
-N-ai ghicit frumoasă zână !
Eu sunt prinț, dar sunt din lună ;
De mi-ai face o onoare
Ai pluti pe stele ușoare.
-Și mă rog de ce aș vrea
Ceva ce nu pot avea ?
Eu aș vrea un suflet mare
Ca să-l port printre hotare.
-Tu un suflet vei avea
Iar asta numai de-ai vrea,
Daca-i vrea sufletul meu
Un suflet și-un gand, mereu.
-Chiar ești sigur că se poate
Și-ai putea să uiți de toate ?
Și mă vei avea pe mine
Că-s prețioasă ca o pâine.
Tu ești pâinea mea în viață
Ce atârnă doar de-o ață,
Căci eu mult te mai iubesc
Și pe-atâta te doresc !
Of,iubirea vieții mele
Ce îmi dai multă durere
Haide , hai vino cu mine
Și-ai să vezi că va fi bine.
-Aș venii de aș putea
Dar nu pot, iubirea mea,
N-aș putea să plec în lume
Când știu că nu-s toate bune.
-Atunci hai să revolvăm
Și în dată să plecăm,
Războiul să-l terminăm
Iubirea să o semănăm.
Ei cu grij-au semănat
Și în dată au plecat.
Mulți copii ei au avut
Chiar atunci când n-au crezut.
Multă vreme s-au iubit
Cum ursitele-au ursit
Și cum zânele-au dorit,
Nimic nu i-a despărțit !.
023.421
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 318
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 64
- Actualizat
Cum sa citezi
Cristea Elizabet Alexandra. “ Prinț și zână.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cristea-elizabet-alexandra/poezie/161865/print-si-zanaComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
As vrea sa aprob spusele Danei Stefan de mai sus... insa nu sunt in masura, sau cel putin asta-i parerea mea si poate pentru ca imi place catusi de putin... ai talent...scrie in continuare DOAR ceea ce simti, fara sa incerci sa copiezi nu-stiu-ce autori clasici. Scrie din inima, fara sa te gandesti prea mult - asta fac eu - nu stiu daca e bine, dar eu ti-am dat un sfat...
Cu bine, Daniel.
Cu bine, Daniel.
0

ne rogi, pe buna dreptate, sa analizam putin textele tale, si uite eu incerc acum. la o prima citire, as spune ca ar trebui sa te fixezi pe proza scurta, propunandu-ti o tema pe care s-o dezvolti cu responsabilitate in ceea ce priveste fondul problemei.
poezia sufera, chiar daca amesteci aici motivul zburatorului, un topic intalnit la multi autori clasici, fondul problemei e cu mult sub nivel, sa nu te superi pe mine. textul acesta e infantil si amuzant cumva..uite si tu:
Tu copilă de-mpărat,
Tu pe loc m-ai fermecat,
Când pe tine te-am privit
Fața mi s-a-ngălbenit.
nu te supara, printesa o fi avand plete galbene, insa ce e sus e o gaselnita de dragul rimei, poate, ce duce efectiv la un nonsens. si exemplele sut, in fiecare strofa apoi:
Tu ești pâinea mea în viață
Ce atârnă doar de-o ață,
Căci eu mult te mai iubesc
Și pe-atâta te doresc !
apoi mai trebuie sa stii, o poezie trebuie sa aiba o expresivitate in exprimare, dar ce este mai important, un sens o problematica a gandirii, care sa-i faca apoi pe lectorii tai sa savureze textul, sa invete din el despre semnificatiile sensurilor, asta tradus in arta plastica de exemplu, e ca si cum ai de ales intre o pictura de consignatia si una al carui autor e scolit si profesionist.
gandeste bine, la ce ai vrea de fapt sa insemne \'a te exprima poetic\'.
succes si la o buna recitire!
Linea