Poezie

Marea

1 min lectură·2 octombrie 2006

Mediu

În negrul rece al mării

Doar tălpile mele se cufundă

Printre valurile zării

Doar privirea mea profundă

Caută cu disperare

Ceea ce-a avut cândva,

Dar speranța tot îmi moare

Când dispare vocea ta.

Vântu-apleacă trupul meu,

Ploaia calea-mi nimicește

Doar eu știu cât e de greu

Când dorința te dorește

Pentru mine frigul nu e

Chiar de ființa-mi-ncremenește,

Iar picioarele tremurânde

Incă nu vor să cedeze.

Lupt cu valuri agitate

Însa noaptea ma orbește

Iar tu ești atât departe

Și durerea mă oprește

Fulgere fața-mi brăzdează

Vântul părul mi-l zburlește,

Lacrimile mă trădează

Chinul mă inebunește.

Nu mai pot înainta

Frigul m-a încremenit

Nu mai văd decât o stea

Doar tu știi cât te-am iubit.

Și mă las ușor pe spate,

Spuma parcă ma-nghițit,

Marea-ncepe să mă poarte

Pentru tine am trăit...

001.045

Cozmei Sabina. “Marea.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cozmei-sabina/poezie/206665/marea

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.