Poezii

Tăcerea se lasă încet Peste inima ascunsă ce bate în piept Focul mocnit ce arde în liniștea serii Se stinge și lasă locul durerii.

Când tot ce ne-a rămas e visul... Lumea e o scenă Toți suntem actori Viața-i o migrenă Pentru cei ca noi; Gândul ne e zborul Zborul e visarea Visul-alinarea Timpului

Priveste! lumea se naște din visul meu. Asculta! spre mine pătrunde tainic glasul tău. Mă ajunge din urmă, în vis mă urmează E astrul ce-n noapte destinu-mi veghează. Pătrunde-mi în suflet să

Când timpul e dus de-o suflare de vânt Aș vrea să sfidez nemurirea. Când lumea se pierde-n nepătrunsul adânc Cu tine-mi găsesc fericirea. Când viața-i o fântână secată de ani Tu veșnic îmi

Bucuria noastră e o simplă himeră Când tot ce e pe lume E-o pată efemeră, Când tot ce-n lume este E-un fulg purtat de vânt O urmă mică, ștearsă Uitată pe pământ.

Sa crezi ca-n viata asta Iti poate fi si bine Sa lupti cu toata forta Ca lumea sa ti se-nchine Sa-nfrunti nedreapta soarta Pentru a-ti fi tie bine Sa nu uiti ca in viata Totul depinde de

Saditi in mine o raza de soare Puneti-mi in palma un fulg de nea Lasati sa ajunga in inima mea Speranta cea mare. Lasati lumina sa straluceasca In inima mea. Lasati iubirea sa sadeasca In

Pe coasta lumii mama Eu m-am trezit hoinar Un lup gonit de haita Stingher cautand un nume Un loc, un rost, o soarta, O piatra de hotar. Strain de toti si toate Pribeag purtam prin ani Doar

Am vrut sa vad cum lumea se naste din visul meu Am vrut sa cred in soapta ce-mi spune: „Sunt doar al tau” Am vrut sa vad cu mintea splendorea ta Dar am simtit minciuna si am pierdut

Sa mori impacat cu gandul Ca viata ti-a fost s-o traiesti In lumea aceasta Cu bune, cu rele, cu soare si ploi Cu timpul ce trece si nu vine-napoi, Cu luna, cu stele, noroi si pietris Si toate