Poezie
Înălțarea rămășițelor
1 min lectură·
Mediu
Înălțarea rămășițelor
Trupul acesta care pe vremuri râdea
Arde acum.
Cenușa lui purtată de vânt până la fluviu
Este primita de apă ca pe resturi de lacrimi
de fericire.
Rămășițele unei memorii sau perla unei scurte vieți,
simple, o viață fără glorie, cu o grădină,
o fântâna și câteva cărți.
Rămășițele unui trup scăpate din groapa comună
oferite furtunii nisipurilor.
Când vântul va adia, cenușa se va așeza
pe ochii celor vii.
Aceștia nu vor ști nimic
vor merge triumfători cu un pic de moarte
în priviri.
Nenumărate sunt semnele anhidre
în zbuciumul extrem
acolo, la marginea unui cimitir mobil.
Tahar Ben Jelloun, La Remontée des cendres , éd. du Seuil, 1991, p.15
Traducere de Relu Coțofană
003.161
0