Poezie
Balada unei raze stinse
1 min lectură·
Mediu
Din mana-mi obosita simt cum imi cade pana
Si capu-mi se apleacape foaia rupta-n doua,
Iar sufletul mi-e greu, caci simt cum doare rana,
Din inima-mi udata de ale lacrimi roua.
Ma sfasie-nauntru a suferintei fiara
Si simt durerea surda a dragostei pierdute,
O dragoste in care, au trebuit sa moara,
Si-a ochilor lumina ai fetei mult iubite.
Mi-a mai ramas acuma, doar simpla amintire
A clipelor in care, tacuti ne sarutam,
A-mbratisarii calde si-a soaptei de iubire,
A buzelor ei dulci, ca un placut balsam.
Traiesc din amintiri si ma hranesc cu ganduri
Si mintea iar imi zboara spre cea care a fost,
Asi vrea sa-i scriu un vers, sau doar cateva randuri,
Dar totul nu mai are acuma nici un rost.
A fost un vis frumos din care m-am trezit
Si am ramas plangand, vazand ca nu mai este
Acea care-a facut ca sa ma simt iubit
C-o dragoste de inger, ivit dintr-o poveste.
002.098
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Costi Coman
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 156
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 20
- Actualizat
Cum sa citezi
Costi Coman. “Balada unei raze stinse.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/costi-coman/poezie/7996/balada-unei-raze-stinseComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.