Costel Stancu

conștiența propriului destin implacabil. Oceanul,mormînt și pîntec deopotrivă, seduce și abandonează sufletul,mintea.Plutirea fără timp într-un ochi de ciclop,adică fericita uitare de sine spre desăvîrșire.Și totul însoțit de cîntecul surd al nibelungilor.Un poem reușit,echilibrat,o însoțire firească între inspirație și stiința scrierii ca în multe alte poeme ale tale,citite în paginanile personale.Ești o poetă cel puțin interesantă, adesea remarcabilă,Ela Victoria Luca. Admirativ,Costel Stancu.

O lunecare firească și cursivă a ideii, *o corabie fără ancoră*nștiența , deci propria sa stăpînă, totuși îmblînzită de ceva din lăuntruil ei. *singurul ei sens adîncul * relevă tocmai eminescianul *dor de moarte*, co

Mulțumesc pentru că ai zăbovit asupra textului meu, o să fac și eu același lucru, adică să te citesc. De fapt am și
făcut- o...
Cu amiciție, Costel.

e plăcut să regăsești vechi truditori ai scrisului, îți mulțumesc pentru frumoasele cuvinte. Să ai parte de inspirație desăvîrșită.

De obicei poemele mele nu au titlu, aici am înțeles că trebuie, am încropit ceva, poate ai dreptate. Mulțumesc, rețin sugestia.

Mulțumesc pentru răbdarea de la început, pentru parcurgerea textelor, sînt cam greoi și nepriceput la postare, recunosc.

Am greșit chiar în cuvintele de mulțumire, sînt aiurit. Acum nu am lăsat spațiu după virgulă.

Îți mulțumesc pentru sugestiile privind punctuația,mă descurcam greu,era ceva nou pentru mine.

sper să ne mai citim.

Imi amintesc de dumneavoastra,ne-am intilnit la Oravita,la Zilele Eminescu,in urma cu citiva ani.Apoi la Resita,zilele bibliotecii.Am gresit cu *ghicitoare*,era *poezie*,de unde sa scriu eu ghicitori?Sint niste reguli ciudate aici,par mai mult norme tehnice decit valorice.Ori,eu tocmai cu tehnica stau cam prost!Ma bucur ca ati luat legatura cu mine.Cu timpul,va gaseam eu pe site.Am inteles ca sinteti, sau ati fost ,plecata in strainatate.costel stancu