Poezie
Inimă nomadă
1 min lectură·
Mediu
Vălul mi se dezgheață ,
Îmi picură pe genele coborâte ;
Cred că înăuntrul meu
Își face cuib o inimă nomadă .
Cămașa de forță îi este cămin
Sărmanului al cărui piept a golit
Pentru că încep să simt
Și simt că îmi pierd judecata .
Blestemată inima ,
Mă trezești
Ca să adorm în altă comă
Căci un cheag de minți oarbe
Îmi strivește glanda hipofiză
Iar arterele se încurcă voit
Într-un nod negru ,
Doliu pentru artă și Oameni.
Mă voi farda și eu cu întuneric
Și voi îmbrăca pământul greu.
Inimă clandestină ,
Te invit să îți continui drumul ;
Caută alt piept ,
Al meu putrezește.
00939
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Costea Liliana
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 110
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 22
- Actualizat
Cum sa citezi
Costea Liliana. “Inimă nomadă.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/costea-liliana/poezie/13988890/inima-nomadaComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.