Poezie

Visul

1 min lectură·6 aprilie 2010

Mediu

Trecut-au anii zi cu zi,

Trecut-au ei prin ceață,

Căci ne-amintim cu noi am pus,

Izvorul lângă piatră.

Am călătorit nespus,

Şi azi ne dă chemare,

Căci lacrimile nu s-au dus

Şi azi ne dau culoare.

Am petrecut pân-la apus,

Am petrecut cu tine-n apă,

Şi lacrimile nu s-au dus,

Ci se întorc spre piatră.

Prigonindu-te-ai în căutare,

Să cauți, în lume culoare,

Să cerni, în juru-ți bucurii,

S-arăți dorința de-a trăi.

Colosul vremilor de lut,

Cei ce înca n-au născut,

Ei au aşteptat mai mult,

Ca în lumina să trăiască.

Se-arată azi, cum poți să fii,

Un vis, ce-n lume crească,

Urmat de glasul inimii,

Urmat, ca să iubească.

Drumul vrejului din vis,

Pierdutu-sa în paradis.

Şi ca s-ajungă în lume să-l găsească,

El trebui să crească.

Şi de ne-om uita la stele,

Privind cât mai departe,

Răspuns noi vom găsi în ele,

Răspuns, la ce se poate.

002.826

Cosovanu Lucian-Mihai. “Visul.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cosovanu-lucian-mihai/poezie/13935831/visul

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.