Mediu
Sărmanul pește scos din lac
privea cum barda nemiloasă
asupra lui se prăvăli
și într-o clipă.......amuți.
Pescarul crud la suflet
cu ochii mici ce împroșcau mânie
se aplecă asupra lui și îl tăie ca pe-o scrumbie.
Broscuțele, o barză
și peștii toți din lac,
priveau înmărmuriți cum
unul dintr-ai lor a fost decapitat.
013.250
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- cosmin sirbulescu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 53
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 11
- Actualizat
Cum sa citezi
cosmin sirbulescu. “Poveste fără de sfârșit.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cosmin-sirbulescu/poezie/182138/poveste-fara-de-sfarsitComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
LNLNLiviu Nanu✓Hmmm...păi s-ar vreao morală aici, dar n-am prea găsit-o. Am înțeles că pescarul era crud și mînios, cum sînt toți de altfel. (ochii mici au însă doar ăia care stau noaptea pe baltă și mai trag la măsea). Aici ai dreptate, am văzut cu ochii mei, majoritatea folosesc niște cîrlige ascuțite cu care îi înțeapă în gură pe peștișori, ba unii mai răi, agață în ele alte ființe mici (viermișori, rîme, coropișnițe, greieri...). Și după ce îi scoate din apă unii îi spintecă pe loc, pe malul bălții (mării, rîului...). Dar ce vorbesc eu de pescari? și gospodinele la fel fac. Să le vezi cum le dă solzii jos, și ei săracii încă mai mișcă. Bine le-ai zis-o, să se învețe minte. Trăiască conserva de hering!
0