Poezii

AH, Ce crudă-i realitatea, AH, Și ce blestem ciudat, AH, Să vezi, tu, că dreptatea, Te-a lasat și a plecat! Cred că vina e a noastră... Numai noi suntem in stare... Căci o floare pusă-n

Spun unii că-i o povară, Alții spun că-i necesară, Dar vă spun povestea iară, Doar așa, ca într-o doară: A-nceput ca… secretară, Și... ca o damă de seară... Apoi, a urcat în treaptă, Și-a

Cauti mereu raspunsuri la tot ce te apasa, Cauti mereu solutii la tot ce e problema, Dar ai, cateodata, asa, cate-o angoasa, C-apare unul, iute, si te scoate din schema. Acum, ca stii raspunsul,

Te nasti..., Si-ncepi sa cunosti drama, Te uiti..., Si vezi ca plange mama, Te-ntrebi..., De ce sufera ea, Dar simti..., Ca nu ai ce-mbraca. Continui..., Din nou, lupta cu

O floare, ofilita, am intalnit in cale. Pacat ca trece vremea, si moare biata floare. Dovada vie este, ca toate trec incet, Si vine-odata vremea sa pui mana pe piept. Se duse bietul Ralu, se

Are, omul, mari dileme... Deși, a citit Voltaire, Nu mai gășește soluții, La jocuri tip Solitaire. Nu vede poporu-n zdrențe, Nu vede că lumea moare, El își dă mereu pasențe, La Parlament... pe

Striga-ntruna, far’oprire Ca nu-i bine, ca-i mahnire. Ar stii ea ce o sa iasa, Daca va fi cea aleasa. O s-o ducem si mai bine, Sa o credem pe cuvant, De nu ea, chiar n-are cine, Sa ne mai

Iubita mea, prințesă a codrului verde, Privește alcoolul din noi cum se pierde. E nor și e jale... și picură ploi, Iar sticlele-s goale. Ce jale-i pe noi! Ajutorul social încă n-a

E noapte, e-ntuneric, e negura de seară. Dar ea, ruina, crudă, se năruiește-afară. O licărire scurtă, apare dintr-odată, O rază de lumină, încearcă să străbată, Nenorocitul ăsta nu vrea ca să