Poezie
Ora șapte
1 min lectură·
Mediu
Un suspin prelung se varsă,
De pe banca tăcută și rece...
Vântul te apasă tot mai mult,
Cu ochii închiși lumea se zguduie,
Iar ora șapte nu mai vine.
Timpul pare tot mai mult că zăbovește,
Mireasma melancoliei te cuprinde,
Întreg cerul se odihnește pe umerii tăi,
Unde e ? Unde e ora șapte?
Ascensiunea muzicii dispare,
O dorință moare impreună cu un vis...
Totul devine incert, lacrimi grele cad
Nu mai vine...Ora șapte nu mai vine.
00904
0