Poezie
Vis real, imaginar
2 min lectură·
Mediu
Nuștiu ce sa fac, unde sa ma bag
Caci am ajuns la o stare de nebunie,
De psiho animie
Moarta dar totusi vie
Disparind de aici sau vrind sa dispar,
Facînd ceva dar totusi nimic,
Vrind sa mor dar totusi traind,
Incerc sa ma innec, dar pot inota,
Si deaceea o sa sar, caci nu pot zbura,
Dar oarecum, moartea nu ma va lua
Caci nus cladiri destul de inalte pentru a cadea
Si ma tem sa nu o vad pe ea, spunindumi
Stai, nu pleca
Nu ma lasa,
Dar ea nu va apare decît in vis,
Dar si visul poate fi real,
Imaginar,
Si eu uit iar ca am visat
Si iar sunt suparat, pe cei ce mau strigat
Ca sunt un suflet curat, dar totusi cît de impurificat
Dar iata ca aud o voce de copil,
Ce – mi aminteste cine sunt
Caci eu uit iar, mergind pe drum
Pe drum, ca un hoinar
Pe ling-un felinar
Si toata lumea spune ca-s poet vulgar…
Dar iata, ca mai aud o voce,
O voce disperata, de fata
Ce – mi fringe inima-mi curata
Aglomerata , poluata
De suspine si dureri, ce mau facut sa simt ce-i asta viata
Ce ma face din nou sa ies in strada
Spunind-ui o triada…
Imi spune ca-s nebun
Si ca daca voi disparea vreodata
Ea ma va gasi si ma va intreba
De ce pe ea am cautat-o eu disperat…
Dar iata ca au disparut
Aceste 2 voci blinde cu zimbete fine
Acum ele sunt departe de mine…
00862
0