Oglinzile
ÎN OGLINDA METALICÃ, CHIPUL Margaretei se reflecta ca un butoi cu nasul lung ca un morcov, cu picioarele ca două pa¬ranteze și mâinile lungi ca de gorilă, așa cum văzuse ea, în vara trecută, la un
Nebunul
IANCU, NEBUNUL SATULUI, NU era tocmai nebun. Lumea însă se ținea după dânsul ca după urs, iar nevastă-sa, Ruxandra, crăpa când îl vedea înconjurat de oameni. Umbla cu șiragul de ardei la gât și ducea
Sub aripa lui nevăzută
Oamenii, la prăvălia bătrânului Cazacu, de la mar¬ginea satului, opreau boulenii pentru a-și mai trage sufletul. Ii dejugau, cu un fel de înțelegere tainică la umbra unei sălcia mari, groasă cât o
Taifas la Șapte Ape
De când îi plecaseră copiii pe la casele lor, bătrânul Ioan Stăvar rămăsese doar cu femeia lui, Leonora, cu care, de-o seamă fiind, cutreierase cândva satul și pădurile, pe când erau numai de-o
