Poezie
Litere
1 min lectură·
Mediu
\"Speranța\" e un cuvânt tăios.
\"Þ\"-ul ei de la \"țață\" zgârie auzul fin,
auzul meu...
\"S\"... de unde vine \"s\"?
\"S\" vine de la submarin.
La fel ca și sufletul meu.. submarin.
Iar \"p\"-ul meu vine de la perdeaua ta.
Perdea în speranța...
M-am obișnuit cu perdele și iar perdele...
\"Rudimentarul\" îmi dă litera \"r\".
Speranța toată e rudimentară, veche, ruginită.
\"R\" e de la răfuială, poate... de la râs...
Speranța e o glumă, nu-i așa?
\"A\" vine de la \"antonim\".
Antonimul meu, speranța, vrea să crească în livada mea.
Am s-o las să-și putrezească fructele în curtea mea.
Nu mai vreau sa-i gust fructele viermănoase.
M-am săturat să-mi spăl dinții de viermii verzi.
În fine, \"nud\"-ul a adus un \"n\" rușinos
Un \"n\" rușinos în întregul trupului meu.
Cum nudul oglinda nu-l mai recunoaște-al meu
Nu-mi mai este frică ca mă voi confunda cu cuvântul. Cuvântul a dipărut.
002210
0