Dar

Dar E doar o statuetă lucrată-n bronz, ce șade Ca o fecioară-n palma ta arzând Cu coapsele prea pline și sânii rugători, S-atingi o clipă trupu-i de bronz și-apoi să mori. Stă ca o rugăciune mută pe buze de păgân, Ca o icoană tristă adusă de departe Ce-a întâlnit în cale doar sufletu-ți vibrând Și două versuri goale-ncrustate pe o carte. Privește-o pe-delete, apropie-o de tine Să simți o clipă dorul care vibrează-n mine, Așeaz-o cu blândețe pe masa ta de scris Și înțelege darul ce-n bronz ți l-am trimis.