definire
ea este cea mai densa materie din lume, si cea mai lenta in acelasi timp... martor al eternității și al ploilor vii... inainte de ființă și după aceasta, ființând-o... forma
imbrățișare
inainte să mă prăbușesc in ziua intunecată a uitării, pe campul de luptă al Marelui razboi.... inainte să cad rapus de sărutul tău... lasă-mă să-ți mângâi fruntea cu pietre
generație, C.P.
... o generație de otel şi spaimă se ridică din pielea verde a şoparlei... sunt visul complet al morții tale personale printre lucruri. Urlă!
autoportret
autoportret necuprins precum oul in zborul pasarii aceleia... cum zambetul pe chipul insinguratei pierzandu-si sufletul in verdele viu si beat al unui nestiut parc... neinteles precum
as putea
as putea as putea sta aici intreaga noapte, in asteptare urmarindu-te in joaca ta de-a amorul... te invat un alfabet tainic al lucrurilor si impreuna invatam sa
poem in stari
POEM IN STARI dedicat bunilor mei prieteni: Florin(Ghost)-sinucis pe malul Oltului Ciprian (Aristotel)-overdoza-in zona pantelimon Crsti(Lion)-aciident \"Bizar de
prietenii
... prietenii mei sunt ca o mare... prietenii mei sunt un ocean de lacrimi... stralucind rosu, infiorati in umbra apusului acestuia de moarte si viu... prietenii mei sunt o
spaima
... leii alearga liber pe strazile orasului meu natal... iubitele pe jumatate goale cu gesturi triste si lungi le mangaie fermecatele coame... sunt liberi leii aceia cruzi si
planand
... mereu inotand spre limanele fericirii... in planare libera precum pescarusii in cautarea unui tarm de aur si de mare... hai!, hai, cu mine iubito... iti voi arata
visul
... pe vastele campii ale razboiului, intre vulturii hamesiti de moarte... sus pe deal generalul ne priveste cu un zambet dispretuitor ca un soare apunand rosu si grav intr-un lac de
numele
... acum stiu ca timpul este tarziu pe sub umbra adanca a copacilor straini si insingurati... nu-ti mai stiu numele... ochii mei te-au vazut numai pentru o clipa si a fost
strigat
.... libertate!am strigat marii preerii calare si mereu fugind din fata chipului tau si amintirii... ma alunga... disperatele inchipuiri ale visarii si bezmeticul sarut ce mi
vino
... vino iubito, atinge-ma sunt de carne si viu aici si nu aiurea pierdut... strange-ma in brate saruta-ma, sunt cel care ti-a promis lumea si fermecatoarele lucruri ce o
despre sufletul meu
... unde sunt promisiunile acelea pe care mi le-ai facut acolo in miezul moale si cald al timpului, in parcul indepartarii noastre... ce s-a ales de cuvintele pe care ni le rosteam
raul inimii mele
... sa plutim peste mare,iubito cu vantul in spate... pana la stele si inapoi, sa atingem miezul fierbinte al pamantului... sa plutim iubito, ca si cum asta numai asta ar fi
ea locuieste
.... ea locuieste acolo pe dealul fermecat de verde si mirosind a castani... ea plange in numele chipului iubitului ei nenascut... in brate tine o floare de primavara si a
land ho
... aud o soapta printre ramurile copacilor... aud un geamat greu strabatand muntii uitarii... singur in miezul aspru si crud al desertului, te astept... ca pe un nou
stiu
... stiu numele tau iubito... iti stiu chipul, este peste tot, in perna calda si mototolita de pe care imi ridic greu capul in fiecare dimineata... in cruda ceasca de cafea, in
suflet
aceiasi vulturi care se hraneau ieri din istovita mea frunte se hranesc astazi din amintirea ta , iubito... lasandu-ma singur si pustiu... salbatic si imaculat, viu numai si
ploaie
eram vii si liberi atunci, lipsiti de orice amintire... eram noi mai vii, mai liberi decat frumosii pescarusi strabatand intelesul tainic si secret al oceanului... si mereu in
sunet
... tacerea aceasta ne-a cuprins pe toti... o bestie de carne si sange populeaza fiecare umbra... cu ochi goi si in incordare, sta! mlastinile razboiului ne-au cuprins cu
hai
... hai atinge-ma iubito... s u n t aici... nu altundeva... sunt viu ca o aripa de e g r e t a si mereu daruind un sens mai
undeva
asta este, sfarsitul unei vremi a durerii si a unui timp al razboiului... acesta este sfarsitul anotimpului vesel al zambetelor si furtuna vie si cruda a uitarii coboara acum
pentru inca o zi
... as vrea sa am aripi pentru inca o zi... pentru o clipa doar imbratiseaza-ma inainte de a ma scufunda moale in marele ocean si in uitare...
cand
... cand lumina lumii se stinge peste trupul apos al privirii mele bete de mirosul tandru al trupului tau... pasarile gravide si grele se prabusesc peste claviculele moi si
langa
... aud , aud sunetul moale si indepartat pe care il naste respirarea ta din nori si pasari... ca un ritm necunoscut si viu, umplandu-mi sufletul de o noua vorbire, de un
nesfarsit
... fara sa atingi pamantul fara sa vezi lumina zilei, locuind in colturi, o creatura a umbrei, nenumit si fara chip... in miezul fix al pietrelor, populand unda moale a
sfarsit
... in marile gheturi, ars de zapezile adanci ale unui tarm al tacerii... alung din mine faptul ca ai fi fost si amintirea dureros de cruda a parcurilor imbatate de sarut si
am simtit
de ce ai aruncat numele meu vantului si trupul norilor, iubito... nu stii ca m-ai putea pierde pentru intotdeauna... ca s-ar prea putea sa nu mai revin din campia stranie a
nostalgie
... prietenii mei sunt ca o mare... prietenii mei sunt ca un ocean de lacrimi... strălucind roșu, infiorați in umbra apusului acestuia de moarte si viu, in același timp... secundă
acolo
ce fac ei acolo în mijlocul câmpiei (întinsa ca o piele de fecioara), în jurul flăcărilor... cărei pietre i se închină... oare ce fac ei acolo în miezul câmpiei... mirosind a
te-am vazut
... ochii mei te-au văzut... acolo in miezul fierbinte si aspru al acelui cer de iunie, plângând a indepartare si a vulturi... știu fața asta... cunosc fața aceasta... am mai
