Cont șters

Bogdan, e incarcata de emotii si contraste: ''un fost mecanic auto în frac, cu picioarele de
prim balerină într-un lighean cu apă de trandafiri'' sunt versurile care-mi evoca cel mai bine imaginile poeziei, un pattern al imaginilor, cum s-ar zice...e frumoasa!

Nu-i corect, Bogdan! Ne spui ''pas'' si apoi ne dai acordul. Strasnica strategie de marketing! Am zambit cand am citit despre Ionesco luxuriant. Mi-am si imaginat eleva facand ecuatiile matematice de gradul 1 cu betisoare de aur, sub privirile exasperate ale profesorului impacientat care-i pregatise deja sicriul. Cum care sicriu? De platina, desigur! :)

Rămân, de obicei, zile întregi cu gândul la versuri/titluri/idei după ce publici câte un nou poem. Hors du prix- ar zice o franțuzoiacă, ești senzațional- îți zic eu.

Alexandru, poeziile tale nu se termina neaparat dramatic, ci se termina mereu cu o constatare, de multe ori trista. Aceasta se termina cu grija. Nu este nimic mai sensibil decat grija.
PS: ti-as da steluta, dar nu pot. Ti-o agat asa, imaginar. :)

foarte frumoasa, Alexandru! rugaciunea a fost prietena mea de week-end :)
Multumesc pentru tot!