Poezie
Drumurile Noastre
1 min lectură·
Mediu
Drumurile Noastre
Vezi,drumurile noastre ,atat de cunoscute
De pasii nostrii repezi sau melancolici , tristi
Cand drepte inspre tinta , cand tainic serpuite
S-au despartit acuma. Si-asemeni unor CHISTI
Urcam spre-o rastignire a viselor murite.
Ce simplu a fost totul! Am luat-o inspre dreapta
Cu capul sus mergand sa-l racoreasca vantul
Tu ai mai stat o clipa pasind apoi pe trepta
Ce departa o lume de alta unde gandul
E singurul stapan.Si apoi s-anchis poarta.
O foarfeca , destinul a rupt poteca-n doua
Nu-n lat ci-n lungul ei ea a croit incet
Suvitele de drum s-au departat
Puteam sa le unim, dar nu era perfect
Arata-o cusatura pe-o panza ce-a fost noua.
Si dus apoi departe pe drumurile noastre
Atat de sinuoase ,aproape labirinte
La colturile multe ne-a revenit in minte
Imaginea fugara, un vis trait fierbinte
A unui drum comun , acum pierdut de noi.
akbar
002.689
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 147
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 22
- Actualizat
Cum sa citezi
Constantinescu Taj Mahal. “Drumurile Noastre.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/constantinescu-taj-mahal/poezie/14328/drumurile-noastreComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.