Poezii

Lumina mea -tot mai difuză-, graiuri tăcute îmi pune pe buză... Pe-un fir de ață, e-n nemișcare sufletul care îți lasă ceață!

trec secunde și le număr, stai doar două pe-al meu umăr, stai chiar trei, sau stai și patru (iartă-mi c-am fost idolatru)! stai cinci, șase, șapte vieți stai mai mult, in dimineți cand

Cad pe esența ființei Frunzele neputinței Moarte. Să apuci de toarte Amfora viselor E al proscriselor Destine Vârful de bine. Tocit. Nenăscut, te vedeam mai bine! Pocit, Așa cum mă

Compozitie -inspirata dintr-o poza cu-o doza de bere si cativa cetateni, Din care Ea lipseste, cum mintea-la militieni, da`- i mai scrii- chiar daca n-a fost inventata - o