Poezii

HÃUL RÃULUI Viețuiesc in deplină izolare, Mai simplist decât un om simplu, Iubesc singurătatea și mă simt mai suplu, Detașat de neagra-ntunecare,. Montată-n nervi de două ori triplu. Din

PLICURI CU GÂNDURI De la un timp nu mă mai ai în seamă. Când ne surprindem pe aceleași rute, Pe străzi murdare ori pe alei slute, Întorci capul pe o parte-n teamă. Să fie oare un semnal

SFAT IMAGISTIC Către tine plutesc ușor în decor oranj, Inima toată-mi este într-un survol Către un aeroport pustiu și gol, Rostind întrebarea : - De ce-atâta deranj? Nu-i pistă

DUEL INTERN Mi-e frig și ploaia-i atât de densă ! Plouă-n larg cu picături pline de șoc, Plouă în stil gotic și plouă baroc, Plouă crud în tristețea mea imensă. Plouă fără nori