ULTIMA SCRISOARE

ULTIMA SCRISOARE Petec de rai, in iadu-ntunecat,/ pareai in clipa noastra de-nceput./ Cu chip de inger,sufletul tau slut,/ spre deznadejde-adesea m-a purtat. / As fi putut sa-mi fac mormant din mare, / din disperare,venele sa-mi sfartec,/ sa-mi fac din liturghii un ultim cantec, / dar nu pentru-un NIMIC se moare./ Tu porti povara-unor conceptii zdrentuite,/ aduse parca dintr-un timp lipsit de foc./ Ti-a oferit viata caldura si noroc, / dar n-ai stiut nicicand sa le faci sfinte./ Nu am gasit nimic in tine sfant, / ai renegat tot ce se naste din iubire,/ ai renegat si sanul care-ai supt,/ te-ai lepadat de orice amintire./ Mi-ai pus,pe suflet,doliu-n sarbatori / si din orgolii mi-ai facut colind./ L-ascult de paste si Craciun in zori,/ cand stau la masa singura si plang. / E-n tine ceva-atat de diavolesc / care pacat strecoara-n gandul meu / si simt,desi pari sfant,cum coarne-ti cresc,/ de parca iadu-ar fi lacasul tau./ Zadarnic chipul tau de inger,/ prin vene rautate-ti curge, / si-ncet in mine se prelinge, / c-ai supt venin la sfantul uger. / Mi-ai murdarit orice simtire, / cu-acelasi zel cu care te implici ,/ in tot ce faci,dorind sa te ridici/ stapan pe tot ce-mi sta in fire./ In toate gandurile mele si-n dorurile mele toate, / ai presarat un strop de moarte / si te alunga de la ele. / Pe-atingerile mele calde,/ in toata fiinta mea plapanda,/ ai sadit ura ta flamanda/ si-acum,mocnit,si-n mine arde./ Dar sa urasc nu-mi sta in fire, / nici sa iubesc,nu mai pot fi in stare./ Traiesc o dulce nepasare,/ nu cred in ura din iubire./ Al vietii-n doi,banal decor,/ sperante moarte,van,zadarnicie,/ sunt toate-altfel de cum visam sa fie, / cand peste toate calci nepasator./ Din prelungirea,ce speram a fi, / a mintii mele,ratacite,/ spre idealuri mult prea sfinte , / tu,semnul de final vei deveni./ Regretele,plecarea n-o sa-mi curme!/ Nici legea firii nici a lumii lege / si fie sfintii-n cer sa ne dezlege / ca prefer iadul,urmarii-n rai pe-a tale urme./ Da foc hartiei ce ne leaga-n scris,/ de juramant facut sa ma dezleg./ Prefer singuratatea sa aleg,/ decat singura-n doi sau cu un ipocrit, in paradis!/