Poezii

Cine a pus cearcăne lunii Și a făcut-o să se arate Cu zâmbete și lacrima mumii Veșnic pe cer noapte de noapte? Marama de unde o are, Că mama cu ea se gătea? Și-a luat-o cu ea, la

MIZÃ Sfântul Petru și Sarsailă trăgeau la sorți sufletele celor răposați… Numai că tuciuriul, profitând de plictiseala sfântului, trișase, făcându-și rost de „ingrediente” la

Inscripție pe un copac Te-mrățișez la rădăcină și ți-o sărut ca cele sfinte moaște. Și-apoi, sorbindu-ți seva, să-ți fur – aș vrea – un dram de nemurire…

Inscripție pe o felie de viață …Astăzi, mi-am propus să ne jucăm de-a viața: tu vei fi la un capăt, eu la celălalt. Vom gusta câte-o felie de viață: eu una și tu una. Dacă nu te

Dacă eu mai hamletizez, ținând craniul inimii aproape de biserica din piept, tu n-ai făcut decât să piratezi timpul, furând clipele de liniște și crezând că astfel ai devenit stăpâna

CERȘETORI suntem bieți cerșetori de vise în acest veac moșit sub teroare! mai avem libertatea de simțire, dacă până și gândurile ne sunt scotocite – sub scutul protecției de un tot mai

PANTA RHEI Umerii timpului se lasă cu fiecare zi și noapte scurse printre degetele oamenilor prăpădiți de râs, văzându-l așa diform. Însă ei nu-și dau seama că timpul cocoșat e timpul

SOCLU fiecare bărbat are câte o ana zidită în turla inimii… unii uită că meșterul nu și-a luat zborul spre zări albastre, ci ca să-i cadă la picioare, spre a fi soclu nemuririi ei.

REVEDERE ieri, am revăzut marea: era mai singură ca singurătatea mea. când i-am privit valurile încercănate, mi-am amintit de pleoapele inimii tale lăsate peste ochii sufletului meu…

CROITORIE umblet din tăcerea ta apăsătoare îmi peticește nopțile zdrențuite de-așteptarea ce-mi scămoșează inima.

INSOMNIE corsetul tăcerilor tale îmi taie respirația în nopți prăduite de-ntrebări fără de răspuns.

INEGALITATE dacă ne-am pune sufletele pe câte un taler, al tău ar atârna mai greu, dar nu pentru că ar fi mai nobil, ci spre a-i face cu ochiul iadului rămas gură-cască, văzând că al meu e

SFAT daca i-ai furat cerului albastrul, crezi ca-mi vei putea lua verdele crud al ochilor? mai bine ti-ai farda raristea obrajilor cu ten de luna plina...

NOROC Corn de lună în păr ți s-a-ncurcat… Ce noroc: doar așa am putut zări tuleiele de borangic la scufia nopții.

tenor cand aud vuietul marii, sufletul meu devine un tenor al singuratatii... astazi, cativa pescarusi dormitau pe mare. privindu-i, mi-am dorit o clipa sa fiu valul de sub nepasarea

blestem Nu-ți urez nimic acum, Te blestem ca un nebun: Să nu iubești pe bunul plac, Așa cum numai eu o fac! Să-ți fie inima legată, Să nu mai poți iubi vreodată! Să-ți ardă sufletul

RUGÃ Ierusalimul meu din piept Te vrea ca mântuire. Spre al luminii înțelept Ruga-nalță în neștire! Iar mâna-mi – creangă de finic Te-ntâmpină cu plecăciune, Să mă iubești măcar un

slujire Doar în noaptea de crăciun Stelele s-aprind cu dor Pentru pruncul cel mai bun Și-l sfințesc nemuritor. Noaptea asta iar să fie A iubirii pe pământ, Căci mântuitorul știe Că

HRANÃ VIE Doamne, fă din suferință Hlamidă împărătească Și din orișice dorință Candelă să Te slujească ! Într-o lume trecătoare, Singura Iubire mare Ești al inimii alea – Miere scursă