Poezie

Tristețea omului de lut

1 min lectură·3 ianuarie 2019

Mediu

Născut din lut, crescut în lut,

Tot ce-a mâncat e din pământ

Până și crezul pus în gând,

Și dragostea-i tot din pământ.

Și a crescut mare, fălos,

Și-a cunoscut o Ea din lut

Și-a dus-o într-un crâng umbros

Și s-au unit într-un sărut.

Și-au construit casă din lut

Și prunci din lut li s-au născut

Au tot muncit prin lutul greu

Și lutul le-a fost martor mut.

Din când în când pe lutul lor

Din cer ploua cu apă vie

Și lutul înverzea ușor

Păsări din lut cântau pe glie.

Și lutul le-a îmbătrânit

Și s-a uscat, și a crăpat

Iar mâinile de lut muncit

Reumatismul le-a strâmbat.

Și tot așa, an după an,

Tristețea omului de lut

S-a tot mărit ca un ocean

Și s-a făcut tot lutul mut.

Și a zăcut în pat de lut

Cu ochii pironiți în sus

S-a stins ușor, în așternut

Din lut uscat, pe la apus.

L-au luat copiii lui din lut,

Și în sicriu din lut făcut

L-au dus apoi în cimitir

La groapa lui din lut tăcut.

00716

Conceatu Petrica. “Tristețea omului de lut.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/conceatu-petrica/poezie/14134866/tristetea-omului-de-lut

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.