preotului...
tu esti vampirul sufletelor, un hot de inimi si iubire ce s-a hranit cu seva dragostei din mine mi-ai supt toata suflarea, m-ai amagit cu mangairei si voarbe mincinoase, si apoi ,tu ,zeu
el...eu
l-am zarit pe o banca.plingea alaturi de secundele ce0i pareau moarte acum. spera...o astepta pe ea... privind in urma,pe drum. ascultam soapta sa amara. zimbea alaturi de atatea amintiri
ginduri pierdute
intr-un colt al inimii s-a deschis un labirint al noptii- greierele taraie pina tirziu lunii- conturul buzelor... ca doua sfere alungite se contopesc (in)cruda realitate si
departe esti si totusi sper...
acolo unde nimeni nu ajunge in infintul departat acolo nu se ride,nu se plinge, acolo-i sfletul tau incuiat. la el n-ajunge nici lumina nici dorul meu nemingiiat, acolo unde sta ruina,sta al
petale de roze
ai aparut...si totul imi zimbeste cine esti tu?dar ce conteaza? simt cerul ca se prabuseste peste mine...si-l iert,...caci,\"nu-mi pasa\"! de ce ma chemi?cu ochii tai... carbuni incisi ce ma