Poezie

Trenul de la ora 10.

1 min lectură·9 aprilie 2011

Mediu

Trec nopțile de vară ca un vis

Câini nu mai urlă după lună

Cum cântau în verile trecute...

Și eu mă adăpostesc

Sub o fărîmă de alună,

Și vara mă alungă.

Nu mă mai vrea.

Mă renega pentru că iubesc

Toamna mai mult decât ea.

Iubesc frunzele ce cad.

Și norii ce pătează,

Liniștea albastră a cerului marin.

Îi iubesc mâinile și ochii

Îi iubesc sufletul

O aștept cu toamna

Să îmi sărute somnul greu.

Mă îndepărtez de vară.

Însă căldura mă doboară

Mă oprește.

Mă atrage cu culori vesele,

Și fețe șterse.

Însă eu îmi aștept toamna,

Cu trenul de la oră zece seara.

Pe peronul rece

Cu al verii vânt ce trece.

Gând cu gând

Lumina trece,

În a lunii calm ,

Vara se răcește și

Se pierde prin absurd.

00876

Colonescu Andrei. “Trenul de la ora 10..” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/colonescu-andrei/poezie/13977120/trenul-de-la-ora-10

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.