Poezie
Stea
1 min lectură·
Mediu
Te înalți cu mine
Către o lume veche,
Oameni de noi să nu știe.
Ne-am depărtat de astă viață pustie,
De pământuri reci ce-și strigă cu ardoare
Sufletele pierdute în flăcări și oceane.
Nu suntem ca ei,
Nu suntem stele căzătoare...
Nici fluturi fara aripi,
Nici zâmbete pe chipuri reci.
Suntem totul și nimic,
Suntem ca Luna fără Soare.
Dar tu graiul meu nu-l înțelegi,
nici gândul, nici șoapta;
Și ai sa cazi...
Nu am să te pot prinde.
O să-ți scriu iubirea în fiece zi pe flori
Și sărutarea în ploaie ți-o trimit.
Pământul să-l îmbrățișezi ca trupul meu
Iar amintirea mea să-ți fie noaptea.
Îmi intinzi mâna ca-n alte dăți,
Dar nu te mai pot prinde...
Iar sufletul tău mic,
Din trupu-ți se prelinge.
002318
0