Poezie
Ana
2 min lectură·
Mediu
Am ales sa ma ascund.
M-am trezit intr-o buna zi
Si am hotarat, ca mi-au fost de ajuns
Si iubirea si lacrimile
Si familia, si copiii, ai mei sau ai altora.
Am ales sa ma ascund
Iar el, mi-a oferit ocazia ideala.
Cautam un loc in care sa mor putin
Iar el zidea ascunzatoarea perfecta.
L-am iubit pentru darul neintentionat
Oare l-am iubit inainte de zid?
Oare l-am iubit cand presimteam libertatea zidirii?
Cred ca l-am iubit tot mai mult
pana in ziua cand m-am inchis
Pentru totdeauna, intr-o poveste.
El nu a vrut, dar ma iubea.
Eu il iubeam conditionata de ascunzisul meu de zid.
El ma iubea pentru mine,
Eu il iubeam pentru mine,
Si pentru libertatea de dincolo de pietre.
(pietrele stiu sa taca mai bine decat copacii)
M-am ascuns intr-un zid vrand sa imbratisez uitarea.
Uitarea m-a negat si m-a daruit istoriei.
Istoria mi-a ras in nas si m-a facut legenda.
Undeva, pe drum cred ca am gresit,
Alegand intre imbratisarea unui zid si cea a unui om.
Omul si-a calcat pe suflet si a murit strivit de povara,
Propriei iubiri.
Zidul s-a intarit cu lacrimi si a devenit nemuritor.
Intre ei am ramas eu intrebandu-ma:
De ce m-ai lasat Doamne sa aleg zidul?
002.931
0